INTRO: Omleta dogmatica este simbolul a doua oua ochiuri care au fost implicate in
procesul de transcendenta prin unirea intr-un singur trup, o singura masa incerta
si vascoasa.
OMLETA DOGMATICA
(Conditia ratata a scriitorului)
Se zbate ochiul-ou
In solemna tigaie
Care oglindeste…
Un Copac.
In unghi latent se zbate cerul
Brazdat de libelule
Ma uit…
Si vad…
Libelule-nfipte-n ceata
Simtim
Coapsele dezgolite-n poleiala
Ale unui ou
Din
Dogma Christiana
Zaresc erotism
La margine de canal
Pe senina cale
Din ceata.
Ma copleseste posibilitatea de a alege
Un ou.
Sau doua.
Un elefantel in Canada
Motto: Dumbo la Isarlâc
se leagana-n tigaie
la Isarlâc
Cerul involburat, inspumat
Se oglindea
In uleiul incins. Aprind
aragazul…
Ochiul se bulbucaie
Sfaraind. Mocnind…
arde-n soba
Un ou.
Sa scriem o poezie
Meschina cheie
In clanta clocotind
Amurgul rosu in bucati se sparge
Si cioburi calde putrezind in clocot.
Un toc de ochelari cu margini de azur
Lumina iritanta de-un instabil frenetic
In raze paralele converge-n orizont
Inversul exclus
Frunza de matanii in ochi de cucuvea
Miscand conjunctia pura in labirint ascuns
Stingher, pustiul urla.
Ecoul lui razbate prin raza reflectata
Si sfera geme in pat aprins de starvuri
Ploaie mov
Motto: mie mi se parea ca e verde, da’ in fine…
Ningea, ningea… ningea!
Si luna batea in geam sa i se deschida
Dar Nimeni era acasa
Si dormea.
In somn profound pierdut in noapte
O-mpiedica sa intre-n plin
Cu ochii bulbucati zarea o soba
Mocnind in universal limitat.
Pierduta-n globul… ocular
Mai licarea idea sacra
Privea prin geam spre infinit
Nimicul sa-l cotropeasca.
Si vid din vid se naste vidul
Si vid era si el acum
Si vid va fi cand vidu-i se va pierde
Plangea luna-n umbra lui.
Abis solitar
Batea ploaia-n dioptru concave
Si raza batea in sunetul grav
Era derivate-n refractie virtuala
Si ochii-I zburau pe hartia cea goala
Venea inspiratia precum o madona
Si vantul ardea suflarea mondena
Cu palme de gheata manca o sirena
Din spatele-i bleg curgea acetone
Si-asa reflectam la lumea golasa
Cu buze de frunze pe vechiul lambriu
Si ploaia zburda in mine trufasa
Cu pasi de deriva divagand in pustiu
Rupestra
Nociva speranta plutea in deriva
Si lumea desarta o ura tardiva
Cu boli efemere si racnet de scrum
Murea natang o molie de ceata
Turturi adjectivali
O masa decadenta, o umbra picurand
In zborul diafan alunecand grunjos
Scindeaza asimptotic un meridian uzat
Si-n aerul magmatica suprima-se-nglobat
In apolinic murmur transpare cartezian
Un labirint noetic, un ontic monolit
Suprima ontologic eucalipt barbar
O lespede rapusa in aerul vernal.
Zbor
Multiplicative gloata cu straturi largi de cercuri
Transforma curbe-n arcuri ce tin bataia vietii
Cand orologiul moare de timp fiin scufundat
Apare limba mortii in zbor alienat.
Dormind, trezesc idea ce, lepadandu-si solzii,
M-arunca-n vidul Fiintei (propun Fiarei) ce-si netezeste coltii.
Ma zbat in pleava verde din aburia ceata
Si nasc frenetic ganduri ce construiesc o viata.
Si un cosmar se-asterne pe coaja unui ou
Cand galbenusul gotic se zbate-n nefiinta.
Si plang golind monade – cumplite azalea
Cu lacrimi de otel uscand pe perna mortii.
Cimitirul lui Friedrich
Cimitirul lui Friedrich
Non-vointa mantuitoare isi deschide pleoapele
Iluminarea enrgiei si-atinge telu-ncovoiat
Evantaie de matase ratiunea-nsfaca si sugruma
Ce rost are sa vrei cei-obositi-de-lumi
Exista turme si popoare
Pe inteleptii lor rigizi
Un iz si o mireasma de eternitate
Treziti toate cadavrele cu ce-a urcat pe piscul cel inalt
Ca stropii grei ce pica unul dupa altul
Pe catargul cel inalt al cunoasterii
Nimic nu-mi povesteste nimic nou
Mâluri danseaza pe gheata neteda.
Flux-reflux
Plaja verde-n cuib de cuci
Talazul de arama loveste o talanga
Latenta laguna! Maree mocninda,
Salbatica fantasma cazuta-n derizoriu
Pastaie de jaratic in neant exhaustiv.
In lumea vietii moare…
O! In conserva zace conservarea…
Pescuiesc in val si plang… un cuc
Noroi luminiscent se zbate
In adanciea lunii
Latenta umbra a
Tonusului magic
Gunoi pestrit
Schimbare –
Mocirla-n devenire
O candela lacustra
Invinetea pamantul…
